Iosif Sihastrul din Munții Buzăului

Iosif a fost un sihastru și preot din Munții Buzăului, care s-⁠a nevoit la început în sihăstria Fundătura și, spre începutul secolului al XV-⁠lea, într-⁠o peșteră de pe Valea Bordeiului, lângă satul Nucu, numită până azi Peștera lui Iosif. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Biserica din peșteră este săpată în piatră și are ferestre în arc frânt, care ar data-⁠o din secolul al XIII-⁠lea. Un pește, semn creștin vechi, a cărui formă se mai distinge deasupra intrării, a făcut pe unii să creadă că locul a fost folosit de creștini încă din secolele al IV-⁠lea sau al V-⁠lea, ca și alte peșteri din acei munți.

Iosif a locuit în această peșteră zeci de ani. A mărit-⁠o și i-⁠a adăugat două ferestre. A devenit învățător al liniștii, preot și povățuitor de suflete. Patericul spune că numele lui era cunoscut departe și că mulți bolnavi se vindecau prin rugăciunile lui.

În jurul lui s-⁠au adunat alți sihaștri, iar peștera a ajuns centrul unei sihăstrii care cuprindea Valea Bordeiului și munții Martirie, Cecilia și Crucea Spătarului. Ucenicii lui trăiau în bordeie mici de lemn și pământ risipite prin vale; de la ele vin până azi numele de Valea Bordeiului și Pârâul Bordeiului. După trecerea lui la Domnul, peștera a fost locuită de alți sihaștri, care au continuat nevoința.