Iosua, fiul lui Iosedec

Sfântul Drept Iosua, fiul lui Iosedec, a fost al treizecilea mare preot al iudeilor. Este cunoscut ca reprezentant duhovnicesc al comunității iudaice care s-⁠a mutat, din porunca regelui persan Cirus, din Babilon la Ierusalim, în anul 537 înainte de Nașterea lui Hristos, împreună cu Zorobabel, fiul lui Salatiel, reprezentantul civil al comunității. Amândoi au fost conducătorii principali ai întregii lucrări de întoarcere a robilor în patrie, de refacere a templului, de reînnoire a slujirii dumnezeiești și de organizare a conducerii comunității.

Proorocul Zaharia l-⁠a văzut pe Iosua, într-⁠o vedenie, stând înaintea Domnului în haine murdare, iar la dreapta lui pe Satana, ca să i se împotrivească, dar Îngerul Domnului a certat pe Satana și l-⁠a îmbrăcat pe Iosua în haine de sărbătoare (Zaharia 3, 1-6). După un timp Zaharia a primit poruncă de la Dumnezeu să facă pentru el o cunună de aur (Zaharia 6, 10-14). Iosua, fiul lui Iosedec, a fost fără îndoială unul dintre marii arhierei, iar numele lui s-⁠a făcut vestit între urmași. În prorocia lui Zaharia el este înfățișat ca o preînchipuire a lui Hristos Mântuitorul (Zaharia 6).

Este pomenit în Duminica Sfinților Strămoși (în calendarul rusesc la 27 decembrie, zi schimbătoare).