Iov Sihastrul de la Rașca

Iov a fost un pustnic din secolul al XVI-⁠lea, monah al Mănăstirii Rașca, învățător și îndrumător al arhiepiscopului Ioan cel Sfânt de la Rașca. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a nevoit mai întâi în obștea Rașcăi, întrecând pe toți prin ascultare și osârdie. Apoi a devenit ucenic al unui sihastru cunoscut din Muntele Pleșu, din apropiere, și a trăit în pustie aproape treizeci de ani. În scurt timp a ajuns cel mai vestit sihastru din jurul Rașcăi, învățător al rugăciunii, povățuitor de suflete și părinte al multor sihaștri.

Patericul spune că a prevestit pustiirea Mănăstirii Rașca și risipirea monahilor, petrecută în 1574, când turcii au jefuit mănăstirile și satele Moldovei, inclusiv odoarele Rașcăi. Atunci toți monahii, între ei și Ioan de la Rașca, s-⁠au retras în munte la Iov și s-⁠au nevoit împreună câțiva ani, răbdând multe primejdii, până s-⁠a liniștit țara. Arhiepiscopul Ioan cel Sfânt venea adesea la el după cuvânt de folos și făcea multe după sfatul lui.

Iov s-⁠a mutat la odihna veșnică spre sfârșitul secolului al XVI-⁠lea și a fost îngropat de ucenici în pustie, într-⁠un loc numit până azi Poiana lui Iov, popular Iova.