Irina Gumeniuk

Sfânta Muceniță Irina Gumeniuk a fost o țărancă din Podolia, osândită la lagăr și apoi împușcată în anul 1942 pentru credința ei. Face parte dintre noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.

Irina Lavrentievna Gumeniuk s-⁠a născut în 1885 în ținutul Felștin, ținutul Proskurov din gubernia Podolia, într-⁠o familie de țărani, și a muncit în gospodăria ei. În 1940, în temeiul articolului 127 din codul penal, a fost condamnată la opt ani de închisoare și și-⁠a ispășit pedeapsa în lagărul de muncă din Karaganda.

În 1942 a fost luată în arest în lagăr, învinuită de „activitate contrarevoluționară printre deținuți”, ca „organizatoare a agitației antisovietice”, care „sub acoperirea convingerilor religioase” nu ieșea la muncă „cu scopuri contrarevoluționare”. Nu s-⁠a recunoscut vinovată, dar nu a tăgăduit că a luat parte la slujbe. A fost judecată în procesul de grup „Cazul Evdochiei (Andrianova) și al celor unsprezece deținuți, Akmolinsk, 1942”. La 20 aprilie 1942, colegiul judecătoresc al tribunalului regional Karaganda a condamnat-⁠o la moarte, împreună cu Cuvioasa Muceniță Evdochia (Andrianova) și cu mucenițele Alexandra Smoleakova, Natalia Kopîtina, Natalia Karih, Achilina Dubovskaia, Ana Vodolanova, Xenia Radun, Marta Dudarenko, Domna Vasilkova și Tatiana Kușnir. A fost împușcată în 1942 la secția Akmolinsk a lagărului Karlag, în orașul Akmolinsk (azi Astana). Locul îngropării nu se cunoaște.

La 14 aprilie 1993 a fost reabilitată, potrivit legii Republicii Kazahstan. La 20 august 2000, Soborul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a numărat-⁠o între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, la propunerea Eparhiei Alma-⁠Ata. Este pomenită la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, în stil nou.