Irinarh Șișman

Irinarh Șișman a fost schimonah român al Schitului Prodromu de pe Muntele Athos, primul istoriograf român al Sfântului Munte. S-⁠a născut în 1845 și a adormit în 1920. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut în comuna Milești, județul Dolj. Știa patru limbi străine și avea multă carte. În 1884 a plecat la Athos și s-⁠a făcut schimonah în Schitul Românesc Prodromu. Era tăcut, smerit, răbdător și harnic la nevoință. De la cuviosul Nectarie Protopsaltul a învățat lucrarea rugăciunii lui Iisus. Ziua lucra în grădină cu mâinile și se ruga cu mintea, iar noaptea mergea la biserică, citea cărți sfinte și se liniștea în chilie.

În 1898, dornic să scrie pe larg istoria monahismului athonit după izvoarele din bibliotecile Muntelui, și-⁠a luat binecuvântarea de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița și de la egumenul schitului, Ghedeon Georgescu. Opera, Istoria Sfântului Munte, are douăzeci de tomuri și peste zece mii de pagini: primele șaptesprezece povestesc istoria celor douăzeci de mănăstiri mari, tomul al optsprezecelea tratează icoanele făcătoare de minuni, al nouăsprezecelea cuprinde planșe, iar al douăzecilea istoria monahismului românesc athonit până în 1916 și istoria Schitului Prodromu. A scris-⁠o într-⁠o caligrafie frumoasă, cu chenare, ornamente și icoane în miniatură făcute de mâna lui, și a terminat-⁠o la 6 septembrie 1916, după multe osteneli și ispite, între care o piatră căzută în fereastra lui în 1905. Fiind și mare rugător, și-⁠a petrecut ultimii ani în post și rugăciune, a primit Sfintele Taine și s-⁠a mutat cu pace la Domnul.