Isaac Libanezul

Isaac Libanezul, cu numele de mir Fares Attalah, a fost ieromonah și duhovnic athonit, cinstit mai ales în Biserica Antiohiei, ucenic al Sfântului Paisie Aghioritul. S-⁠a născut la 12 aprilie 1937 în satul Nabay din Muntele Liban, fiul lui Nemr și al Martei Attalah, cel mai mare dintre zece frați. Mama sa a murit când avea doisprezece ani. A învățat tâmplăria, a lucrat în Beirut și a luat lecții de psaltichie bizantină. Doi ani a fost bucătar într-⁠un restaurant de lux din Beirut. În 1962, a lăsat toate, a dat părintelui economiile și a plecat la Mănăstirea Adormirii din Bkeftin, mulțumind lui Dumnezeu că visul i s-⁠a împlinit.

După câteva luni s-⁠a mutat la Balamand, unde a studiat la seminar, și în 1963 a fost hirotonit diacon cu numele Filip. A învățat greaca la Patmos și a studiat teologia la Tesalonic, unde servea la catedrala Sfântului Dimitrie; acolo l-⁠a cunoscut pe bătrânul Paisie, viitorul său duhovnic. Revenit în Liban, a fost hirotonit preot și, din 1973, a restaurat mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hamatura. Războiul civil din 1975 l-⁠a silit să plece, iar în 1978 s-⁠a stabilit definitiv în Grecia. În 1979 a primit marea schimă în Sfântul Munte, cu numele Isaac, după Sfântul Isaac Sirul, din mâna lui Paisie.

A fost la început la Stavronichita, apoi a reconstruit chilia Învierii din Capsala, aproape de Karyes, unde s-⁠a nevoit în singurătate și a săpat un mormânt în grădină, pe care îl cădea zilnic. A fost duhovnic al elevilor Școlii Athoniade și al multor oameni, blând și harnic, cu voce frumoasă. A tradus în arabă Cuvintele ascetice ale Sfântului Isaac Sirul, Scara și scrieri ale lui Paisie. A început și prima biografie a lui Paisie, terminată de ucenicii săi și publicată în 2004. Chilia sa era numită printre arabi «poarta antiohiană a Athosului».

În vara lui 1998 s-⁠a îmbolnăvit și a plecat la spitalul din Tesalonic, unde a primit cu seninătate apropierea sfârșitului. A adormit la 3 iulie 1998. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.