Isaachie de la Obnora

Sfântul Cuvios Mucenic Isaachie de la Obnora a fost unul dintre călugării mănăstirii Sfintei Treimi Pavlo-⁠Obnorsk din Komela, uciși de tătarii din Kazan în ianuarie 1538. Este pomenit la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Vologda.

În ianuarie 1538, la năvălirea tătarilor din Kazan în ținutul Vologdei, au suferit multe mănăstiri, mai ales în sudul ținutului, în ținuturile Komela și Obnora. Una dintre primele a fost pustiită mănăstirea Schimbării la Față Inochentie din Komela, aflată nu departe de mănăstirea Pavlo-⁠Obnorsk. Unii țărani au izbutit să fugă și au dat de știre monahilor din Obnora, iar aproape toți au părăsit mănăstirea. Au rămas zece: bătrâni și cei care „pentru credința față de cuvios nu au vrut să lase locul acela sfânt”. S-⁠au adunat laolaltă și s-⁠au rugat să fie scăpați de atac.

Bătrânul monah zăvorât Efrem, care stătuse în acea mănăstire șaptezeci de ani în posturi, rugăciuni și osteneli, nepărăsind chilia, în mare liniște, a ațipit și l-⁠a văzut în vis pe Cuviosul Pavel de la Obnora, care i-⁠a prezis pustiirea mănăstirii, moartea mucenicească a trei monahi și refacerea ulterioară a mănăstirii. Efrem le-⁠a povestit vedenia altora și încă câțiva locuitori au fugit în pădure, dar spre mijlocul zilei s-⁠au întors, nădăjduind că tătarii nu vor ataca în ziua aceea.

În timpul citirii ceasurilor de seară în trapeză, bătrânul Daniil a văzut tătari călare apropiindu-⁠se de mănăstire. Monahii și-⁠au luat rămas bun unul de la altul și au început să-⁠și pună schima. Dionisie, care alergase din trapeză, a fost decapitat de tătari. Doi monahi s-⁠au ascuns în trapeză, sub cuptor, iar monahul Ferapont a ieșit neobservat din trapeză. Cinci monahi au fost bătuți fără milă în biserică, unde se adăpostiseră. Apoi tătarii au început să caute pradă prin chilii. Într-⁠o chilie se aflau Efrem și doi monahi, probabil chilierii lui, Mina și Mitrofan. După lungi chinuri, lui Efrem i s-⁠a tăiat gâtul, Mitrofan a fost ucis, iar lui Mina i s-⁠a spart capul. Au pătimit și mireni care încercaseră să se ascundă între zidurile mănăstirii. Tătarii au jefuit și ars mănăstirea, au rămas doar biserica Sfintei Treimi și catedrala Adormirii, care era în construcție.

Potrivit Vieții Cuviosului Pavel de la Obnora, mănăstirea a fost atacată la 14 ianuarie. Efrem a murit la zece zile după atac, după el, din răni, au murit bătrânii Gherasim și Isaachie. Mina s-⁠a însănătoșit după o lungă boală. În povestire apare o neconcordanță: în vedenie Pavel vorbea, pe lângă Efrem, doar de moartea a încă doi oameni, iar în fapt au murit mucenicește cel puțin patru monahi. Potrivit prezicerii Cuviosului Pavel, mănăstirea a fost curând refăcută.

Despre moartea mucenicească a monahilor din Obnora se vorbește în multe copii ale Vieții Cuviosului Pavel din Obnora din veacurile al XVII-⁠lea și al XIX-⁠lea, în al douăzecilea miracol, „Despre năvălirea barbarilor și robirea mănăstirii cuviosului”. După arhimandritul Leonid (Kavelin), pomenirea mucenicilor îngropați la mănăstirea Pavlo-⁠Obnorsk se făcea „la 10 ianuarie, împreună cu Cuviosul Pavel”. Canonizarea lui Dionisie, Efrem, Gherasim (sub numele Ieronim) și Isaachie s-⁠a făcut prin trecerea numelor lor în Soborul sfinților din Vologda.