Isaachie Lomski

Sfântul Cuvios Isaachie Lomski a fost un nevoitor din ținutul Iaroslavl, pomenit în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl și în cel al sfinților din Vologda. Despre el se știu puține lucruri.

„Isaachie, cel care a fost dincolo de Lom” este pomenit în „Descrierea sfinților ruși”, cunoscută din copii din veacurile al XVIII-⁠lea și al XIX-⁠lea. În unele variante ale ei el este numit „conducătorul mănăstirii”. Se pare că el trebuie socotit una cu Ioachim, pomenit în Viața Cuviosului Ignatie Lomski (începutul anilor 1660), care a venit cu Cuviosul Ignatie la locul unde Ignatie a ridicat mai târziu pustnicia Lom, în cinstea Aducerii din Edesa a Icoanei Domnului Iisus Hristos Nefăcută de Mână. Ignatie a rămas acolo, iar Ioachim a mers mai departe, a trecut râul Sara și, la o poprișcă (veche măsură rusă de drum) de acea mănăstire, a început să trăiască. Aproape de mănăstire, pe malul râului Darovița, curge din pământ un izvor, unde oamenii merg pentru sănătate, se spală și beau din apa lui. După tradiție, Ioachim așeza pe poteca de lângă Darovița sandalele de scoarță pe care le împletea, iar localnicii le luau și lăsau în loc pâine.

Pomenirea lui Isaachie este însemnată la 25 mai în calendarul Kaidalov. Potrivit lui, sfântul este îngropat în mănăstirea Lom, desființată în 1764. Biserica Mântuitorului, fostă mănăstirească, apoi parohială (sfințită în 1827), a fost închisă în anii treizeci ai veacului al XX-⁠lea, redeschisă și închisă din nou în 1948. În zilele noastre biserica este în curs de refacere. Canonizarea lui trebuie socotită intrarea numelui său în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, a cărui sărbătorire a fost stabilită în 1964. Este pomenit la 11 iulie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Vologda, în stil nou.