Isaia Egipteanul

Sfântul Mucenic Isaia Egipteanul din Cezareea Palestinei a fost unul dintre cei doisprezece mucenici care au pătimit la Cezareea, în timpul prigoanei lui Dioclețian, în anii 308-309. Ceilalți au fost preotul Pamfil, diaconul Valent și mucenicii Pavel, Porfirie, Seleuc, Teodul, Iulian, Samuil, Ilie, Daniil și Ieremia. Sunt pomeniți la 1 martie (stil nou, zi schimbătoare).

Sfântul Mucenic Pamfil s-⁠a născut în Berit (Beirut) și a învățat la Alexandria, apoi a fost făcut preot la Cezareea. S-⁠a ostenit mult la compararea și îndreptarea textelor Noului Testament, stricate de copiști. Copiile îndreptate le scria și le trimitea celor care voiau să le aibă, și astfel a adus la Hristos mulți păgâni. Prin grija și truda lui s-⁠a adunat la Cezareea o mare bibliotecă de cărți duhovnicești. Fericitul Ieronim îl prețuia mult și se socotea fericit că a păstrat unele din manuscrisele lui. Pe Pamfil, în propovăduirea credinței, l-⁠au ajutat cu râvnă diaconul Valent, de la biserica din Elia, bărbat înaintat în vârstă, bun cunoscător al Scripturii, și Pavel, aprins de credința și dragostea de Hristos. Toți trei au fost închiși doi ani de Urban, conducătorul Cezareei Palestinei.

În vremea urmașului lui, Firmilian, o sută treizeci de creștini din Egipt au fost osândiți și trimiși în Cilicia, la minele de aur. Cinci frați tineri i-⁠au însoțit până la locul surghiunului, iar la întoarcere în Egipt au fost opriți la Cezareea și aruncați în temniță pentru mărturisirea lui Hristos. Au fost aduși la judecata lui Firmilian, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel, care erau deja în temniță. Ei și-⁠au luat nume de proroci din Vechiul Testament, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil, iar la întrebarea despre patria lor au răspuns că sunt cetățeni ai Ierusalimului, înțelegând Ierusalimul ceresc. Firmilian nu știa de un oraș cu acest nume, fiindcă în locul Ierusalimului, nimicit de împăratul Titus în anul 70, împăratul Adrian (117-138) ridicase un oraș numit atunci Elia Capitolina. Firmilian i-⁠a chinuit mult pe tineri, vrând să afle locul orașului necunoscut și să-⁠i facă să se lepede de credință. Nereușind, i-⁠a dat morții cu sabia, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel.

Mai înainte pătimise un slujitor al preotului Pamfil, Porfirie, un tânăr blând și smerit de optsprezece ani. Auzind sentința de moarte, a cerut voie dregătorului să îngroape trupurile osândiților după execuție și pentru aceasta a fost ucis și ars pe rug. Martor al acestei patimi a fost un creștin cucernic, Seleuc, fost ostaș, care, salutând nevoința pătimitorilor, s-⁠a apropiat de Pamfil înainte de execuție și i-⁠a povestit sfârșitul mucenicesc al lui Porfirie. A fost prins de ostași și, din porunca lui Firmilian, ucis cu sabia împreună cu cei osândiți. Un slujitor al dregătorului, Teodul, om bătrân și creștin în taină, salutându-⁠i pe mucenicii duși la moarte, i-⁠a sărutat și i-⁠a rugat să se roage pentru el. Ostașii l-⁠au dus la Firmilian și, din porunca acestuia, a fost răstignit pe cruce. Tânărul Iulian, capadocian, apropiindu-⁠se de Cezareea, a văzut trupurile sfinților, aruncate neîngropate, în pradă fiarelor. A îngenuncheat și a sărutat trupurile pătimitorilor. Ostașii care stăteau deoparte l-⁠au prins și l-⁠au dus la dregător, care l-⁠a osândit la ardere. Trupurile celor doisprezece mucenici au stat patru zile neîngropate, fără să le atingă nici fiare, nici păsări. Tulburați, păgânii au îngăduit creștinilor să le ia trupurile și să le îngroape.