Isaia

Isaia din chiliile Careiei, cu numele de mir Anastasie Psihopulos, s-⁠a născut în 1890 la Iconiu, în Asia Mică, unde în școala primară se învăța muzica bizantină. A venit în Sfântul Munte copil. A îmbrăcat haina monahală la doar doisprezece ani, în 1902, ascultând de bătrânii aspri ai chiliei lavriotice a «Karamanlilor» a Sfintei Treimi din Karyes, între care și compatriotul lui Hristofor († 1956). Mai târziu a avut ucenici: pe compatriotul său Gherasim, cu numele de mir Constantin Eleftheropulos, născut la Iconiu în 1905 și tuns în chilie în 1925, pe Vasile († 1976) și pe Clement († 1955). Din pricina originii, cei din Karyes îi numeau «Karamanlii».

Acești părinți erau simpli, harnici, smeriți, tăcuți, simpatici și evlavioși. Oameni călugărești, de rugăciune neîntreruptă, cu mintea mereu numai la Dumnezeu. Episcopul Hrisostom al Rodostolonului, care i-⁠a cunoscut de aproape, spune că erau buni croitori de rase. Toți părinții îi prețuiau și îi respectau pentru marea lor virtute. Părintele Nectarie, de azi, cu ucenicul său binevoitor Hristofor, ne spunea că ar fi vrut să repare chilia, să facă grădini și lucrări, dar nu-⁠l lăsau, zicându-⁠i să aibă grijă numai de cele duhovnicești. Gherasim a adormit întâi, iar după cincisprezece zile a adormit și bătrânul lui, Isaia, în iulie (sursa dă anul 1954 în titlu, dar 1959 în text pentru Gherasim). Nectarie spunea: «Erau toți buni, iubiți, liniștiți, fără bârfe și griji străine, oameni ai rugăciunii și ai slujbei. Aspri numai cu ei înșiși.» Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.