Isaia Pustnicul de la Moldovița

Isaia a fost schimonah, pustnic și caligraf la Moldovița, ucenic al arhimandritului Filotei de la Putna, în a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea și la începutul celui următor. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a nevoit mai întâi la Moldovița, unde a ajuns monah sporit în cele duhovnicești. Dorind să învețe mai multă carte, a fost trimis de egumen la școala mănăstirii Putna, unde predau Antonie Protopsaltul și arhimandritul Filotei. De la primul a învățat tipicul și cântarea psaltică, de la Filotei greaca, slavona, Sfânta Scriptură și operele alese ale Sfinților Părinți, iar la Putna a deprins și caligrafia și împodobirea cărților cu picturi.

Întors la Moldovița, a fost un timp protopsalt și dascăl în școala mănăstirii. Apoi, râvnind marilor sihaștri de demult, s-⁠a retras în pădurile din jur, și-⁠a făcut o colibă și s-⁠a nevoit zi și noapte în post, rugăciune și luare-⁠aminte de sine. Primea Sfintele Taine la mănăstire, unde cobora la marile sărbători, iar hrana și îmbrăcămintea și le câștiga din munca mâinilor, copiind cărți de slujbă.

Cel mai de preț manuscris al lui este un Tetraevanghel scris la cererea egumenului Moldoviței în vremea lui Ieremia Movilă (1595-1606). La foaia 257 stă însemnarea: Eu, mult păcătosul pustnic Isaia, m-⁠am trudit și am scris. Pe prima foaie a pus o dedicație de recunoștință dascălului său, arhimandritului Filotei din Putna. Tetraevanghelul se păstrează azi în biblioteca Mănăstirii Dragomirna.

După mulți ani de viață pustnicească s-⁠a întors în obștea Moldoviței, a mai trăit puțin și s-⁠a mutat la Domnul în primele decenii ale secolului al XVII-⁠lea.