Isidor din Alexandria

Isidor din Alexandria a fost un sihastru, apoi preot și ospitalier al Bisericii din Alexandria, răposat în 403. Potrivit lui Alban Butler, Sfântul Atanasie l-⁠a scos din chilia în care petrecuse mulți ani în pustie, l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a pus ospitalier. A trăit în marele oraș ca model de blândețe, răbdare, înfrânare și rugăciune; la masă izbucnea adesea în lacrimi, spunând că el, ființă rațională făcută spre bucuria lui Dumnezeu, mănâncă hrana dobitoacelor în loc să se hrănească cu pâinea îngerilor.

Paladie, mai târziu episcop de Helenopolis, venind în Egipt să îmbrățișeze viața ascetică, s-⁠a adresat întâi lui, iar iscusitul povățuitor l-⁠a trimis să se deprindă o vreme cu înfrânarea de sine și apoi să se întoarcă. Isidor a suferit multe prigoniri, întâi din partea lui Lucius, episcopul arian uzurpator, și apoi din partea lui Teofil, care l-⁠a învinuit pe nedrept de origenism. A osândit public această erezie la Constantinopol, unde a murit în 403, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus; sursa nu dă o zi de pomenire.