Isidor Glavas

Isidor Glavas (Glabas) a fost mitropolit al Tesalonicului între 1380 și 1384 și din nou din 1386 până la moartea sa, la 11 ianuarie 1396, și teolog bizantin. Un izvor bulgar îl numește sfânt; izvoarele noastre nu arată cine l-⁠a proslăvit și nu dau data pomenirii.

S-⁠a născut probabil la Tesalonic, în 1341 sau 1342, cu numele de Ioan. La 1 aprilie 1375 a devenit monah și a primit numele Isidor. La 25 mai 1380 a fost ales mitropolit al Tesalonicului. Și-⁠a cârmuit turma în împrejurări grele. Curând după urcarea pe scaun a intrat într-⁠un aspru conflict cu patriarhul Nil I al Constantinopolului, iar în jurul anului 1383 a început un lung asediu turcesc al Tesalonicului. La 26 octombrie 1383, de ziua sfântului Dimitrie, a rostit un cuvânt către turma lui. Către sfârșitul lui 1383 (după un izvor, 1382) a părăsit Tesalonicul. Pentru această faptă a fost sancționat în septembrie 1384 de Sfântul Sinod, cu pierderea scaunului mitropolitan. În septembrie sau octombrie 1385 (după alt izvor, în martie 1386) a fost reabilitat și restabilit în treapta lui de dinainte.

A locuit totuși la Constantinopol, nu la scaun, până cândva între vara lui 1389 și octombrie 1393, când s-⁠a întors la Tesalonic. În lipsa lui, orașul a fost cucerit de turcii otomani în 1387, iar el a mers la tratative cu ei în Asia Mică. După alte izvoare, Isidor a stat în fruntea episcopiei Tesalonicului până în 1393. A murit la 11 ianuarie 1396.

A fost corespondent al lui Teodor Potamios și al lui Dimitrie Kydones și a alcătuit omilii și studii despre calcularea Paștilor și a fazelor lunii. Aparținea isihaștilor, urmași ai sfântului Grigorie Palama. Un izvor istoric important este cuvântarea păstrată de el către tesalonicieni, după cucerirea orașului de către turci, în 1387.