Isidor

Isidor din Kavsokalivia, bătrân foarte evlavios și iubitor de învățătură, cu numele de mir Teodor Pantelopulos, s-⁠a născut în 1885 la Androusa din Messenia. A venit în Sfântul Munte în 1904 și a fost tuns monah în 1905 de bătrânul Haralambie din coliba Sfântului Haralambie a schitului Sfânta Treime al Kavsokaliviei. S-⁠a ocupat cu scrisul, poezia, copierea textelor importante, medicina, farmacologia, botanica, desenul, sculptura în lemn și decorarea colivelor. Scriitorul Alkis Angelou, când l-⁠a văzut prima dată, a scris: «Se deschide ușa și intră fără zgomot un monah. Am avut impresia că a coborât tăcut din pereți, dintr-⁠o veche icoană bizantină, și a luat deodată carne și oase, acolo în casă.» Era prieten cu marele zugrav și prozator Fotis Kontoglu. Într-⁠o scrisoare, bătrânul Isidor îi scria: «Toate se sting și se pierd, se dizolvă într-⁠un neant și nimic mai mult. Slava e călcată în picioare, bogăția se rostogolește, tinerețea se zbârcește lângă vatră și se căiește de faptele trecute. Numai prietenia rămâne scrisă și înrădăcinată și în lumea cealaltă se întâlnește și se sfințește.» Kontoglu îi scria: «Frate Isidor, scrie-⁠mi cât de des poți. Scrisorile tale sunt atât de poetice că le păstrez pe toate ca să public mai târziu pe cele mai bune... Când mă gândesc la voi, și mintea mea roabă prinde aripi și zboară deasupra Athosului. Salutați-⁠l pentru mine, țărmurile, marea tulbure și ascetii.»

În pelerinarul poetic pe care l-⁠a scris în 1915 despre schitul său, spunea între altele: «Toate acestea le vei gândi când vei trece pe acolo, dar pe hârtia sufletului tău vei scrie mai multe. Singur vei lua sabia ca un tiran să tai patimile care te tiranizează, ca să-⁠ți mântuiești duhul. Nu cred, frate, că îți vei schimba părerea; gândurile lumești le vei arunca departe. Rasa singură o vei îmbrățișa ca pe o mantie de împărat, iar sarcina ușoară, armura lui Hristos. Dulceața liniștii, mierea pustiei, vei gusta, o prietene, și roagă-⁠te pentru sufletul meu.» A adormit întru Domnul la 19 septembrie 1968. I-⁠a urmat bătrânul virtuos Serafim († 1992), care îi ceruse rugăciunile tuturor tovarășilor lui de nevoință pentru plecarea la Domnul. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.