Iudul

Iudul a fost, după tradiție, egumen al mănăstirii Landévennec, în Armorica, în veacul al VI-⁠lea, ucis prin tăierea capului de stăpânitorul ținutului Faou, în biserica Daoulas. Este socotit ieromartir. Face parte dintre sfinții bretoni care nu sunt recunoscuți oficial de Biserica Catolică. Izvoarele noastre nu arată o canonizare ortodoxă și nici o zi de pomenire.

Potrivit tradiției, stăpânitorul Faou, un păgân, a săvârșit o dublă crimă în biserica Daoulas. Aflând că egumenii mănăstirilor din Cornouaille s-⁠au adunat nu departe de pământurile lui, pentru unire, el, însoțit de o parte din supușii lui, a încuiat ușile bisericii în care se aflau dușmanii credinței lui mincinoase. Sfântul Tadec (sau Tudec) a fost ucis în altar, iar sfântului Iudul i s-⁠a tăiat capul pe când fugea spre Landévennec.

Dumnezeu a răzbunat însă pe slujitorii Săi. Un balaur cumplit a pustiit așezarea Faou și împrejurimile, stăpânitorul a căzut pradă unui duh viclean, și a fost nevoie de toată puterea sfântului Pavel, episcopul Leonului, ca să învingă monstrul și să-⁠l vindece pe ucigaș. Stăpânitorul, făcut creștin, a întemeiat pentru crima lui mănăstirea Daoulas, ceea ce înseamnă două răni, sau două dureri, în locul unde Iudul fusese ucis de el.

După Albert Le Grand, în jurul anului 520, sfântul Iudul, egumen la Landévennec, voind să pună un paroh la Brasparts, ținut cunoscut pentru păgânismul lui, a trimis acolo pe sfântul Jaoua, nepotul sfântului Paul Aurelian, episcopul Leonului.