Iulian din Cezareea

Sfântul Mucenic Iulian din Cezareea Palestinei a fost un tânăr capadocian, unul dintre cei doisprezece mucenici care au pătimit la Cezareea în prigoana lui Dioclețian, în anii 308-309. Ceilalți au fost preotul Pamfil, diaconul Valent și mucenicii Pavel, Porfirie, Seleuc, Teodul, Samuil, Ilie, Daniil, Ieremia și Isaia. Sunt pomeniți la 1 martie (stil nou, zi schimbătoare).

Pamfil, născut în Berit și învățat la Alexandria, a fost preot la Cezareea și s-⁠a ostenit să îndrepte textele Noului Testament, pe care le copia și le trimitea celor ce le doreau. Ajutat de diaconul Valent și de Pavel, a adunat la Cezareea o mare bibliotecă duhovnicească. Toți trei au fost închiși doi ani de conducătorul Urban. Sub urmașul lui, Firmilian, cinci frați tineri care însoțiseră în surghiun o sută treizeci de creștini egipteni au fost opriți la întoarcere și aruncați în temniță. Au luat nume de proroci și au spus că sunt cetățeni ai Ierusalimului, adică ai celui ceresc, iar Firmilian, nesocotind aceasta, i-⁠a ucis cu sabia, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel. Tânărul Porfirie, slujitorul lui Pamfil, a cerut voie să îngroape trupurile și a fost ars pe rug. Seleuc, fost ostaș, a fost ucis cu sabia, iar Teodul, om bătrân și creștin în taină, a fost răstignit.

Iulian, capadocian de neam, apropiindu-⁠se de Cezareea, a văzut trupurile sfinților, aruncate neîngropate în pradă fiarelor. A îngenuncheat și le-⁠a sărutat. Ostașii care stăteau deoparte l-⁠au prins și l-⁠au dus la conducător, care l-⁠a osândit la ardere. Trupurile celor doisprezece mucenici au stat patru zile fără să fie atinse de fiare sau de păsări, iar păgânii, tulburați de aceasta, au lăsat pe creștini să le îngroape.