Iuvenalie Străinul de la Sinai

Iuvenalie Străinul, ieromonah născut în 1902 la Moinești, a fost ucenic și tovarăș de nevoință al Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul, egumen al schitului românesc de la Iordan, apoi sihastru la Muntele Sinai, unde a adormit în 1992, la nouăzeci de ani. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În 1927 a intrat în obștea Mănăstirii Durău și, după doi ani, a mers la Frăsinei, unde a primit tunderea monahală. În 1931 a plecat definitiv din țară și s-⁠a închinoviat la Schitul Românesc Prodromu din Athos, unde a trăit șapte ani ca sihastru în mai multe chilii, iubitor de singurătate și lucrător al rugăciunii lui Iisus. În 1938 s-⁠a dus în Țara Sfântă și a cunoscut pe Ioan Iacob la Mănăstirea Sfântul Sava, cu care s-⁠a nevoit împreună până în 1947.

Când a fost înființată mănăstirea românească Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan, s-⁠a așezat acolo cu Ioan Iacob, starețul schitului. În 1953 Ioan s-⁠a retras la pustie, în Peștera Sfintei Ana, iar Iuvenalie a rămas egumen. A fost hirotonit ieromonah de patriarhul Iustinian, în 1965. În 1970 a plecat la Muntele Sinai și s-⁠a nevoit douăzeci de ani la mănăstirile Sfânta Ecaterina și Rait, în aspră nevoință pustnicească.

A adormit în pace la adânci bătrâneți, în 1992, după ce a slăvit pe Dumnezeu nouăzeci de ani.