Iziaslav din Vladimir

Sfântul Binecredincios Iziaslav din Vladimir a fost cel mai mare fiu al Sfântului Binecredincios Andrei Bogoliubski, mare cneaz al Vladimirului, și frate al cnejilor Mstislav și Gleb. A trăit în veacul al XII-⁠lea, în pământul Rostovului și al Suzdalului, și a murit tânăr, în 1165. Biserica Rusă îl cinstește în Soborul sfinților din Vladimir.

Anul nașterii lui nu se cunoaște, iar izvoarele nu se potrivesc nici asupra numelui mamei sale. Cronicile încep să-⁠l pomenească după ce tatăl lui a ajuns stăpân peste pământul Rostovului și al Suzdalului. În iarna anilor 1159-1160 Andrei l-⁠a trimis în fruntea oastei din Rostov, întărită cu ajutor din Murom, să-⁠l scape pe cneazul Sviatoslav Vladimirovici al Vșijului, asediat de cnejii Cernigovului și ai Poloțkului. Când au aflat că se apropie oastea lui Iziaslav, asediatorii au ridicat asediul și au făcut pace.

În 1164 a luat parte, alături de tatăl său, de unchiul său Iaroslav și de cneazul Iuri al Muromului, la campania biruitoare împotriva bulgarilor de pe Volga. Oastea rusă a cucerit cetatea Briahimov și alte trei cetăți. Cnejii și ostașii au pus biruința pe seama ocrotirii Maicii Domnului prin icoana ei de la Vladimir, pe care o purtaseră cu ei. Istorisirea acestei minuni, împreună cu numele cnejilor, a intrat în cea mai veche redactare a Povestirii despre icoana Maicii Domnului de la Vladimir.

Curând după campanie Iziaslav a trecut la Domnul, neînsurat și fără urmași. A fost îngropat la 28 octombrie 1165 în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir, de față fiind tatăl său și fratele său Mstislav. În pomenirea lui, Andrei Bogoliubski a poruncit să se zidească în același an biserica Acoperământului Maicii Domnului de pe Nerl.

Numele lui a fost scris în pomelnicele eparhiilor Rostovului și Suzdalului și ale catedralelor din Vladimir. Inscripția de la mormântul lui, cunoscută dintr-⁠o copie din 1670, îl numește cneaz blând, înțelept și viteaz și pomenește marile săgeți de fier făcute de el, care se păstrau în catedrală și erau socotite odoare de preț.

În februarie 1919 moaștele lui, împreună cu ale altor sfinți din Vladimir, au fost deschise și scoase din catedrală. Au fost înapoiate Bisericii în anii 1950 și se odihnesc astăzi în catedrala Adormirii din Vladimir. Trecerea lui în rândul sfinților s-⁠a făcut prin includerea în Soborul sfinților din Vladimir, rânduit în 1982.