Lautein

Sfântul Cuvios Lautein (numit și Lothain, în latină Lautenus) a fost monah al mănăstirii Saint-⁠Symphorien din Autun. S-⁠a născut în jurul anului 448 la Autun, într-⁠o familie senatorială, și a murit în mănăstirea sa de la Silèze, în Jura, la 1 noiembrie 518, la vârsta de circa 70 de ani. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus.

Prieten din copilărie cu Sfântul Grigore, viitorul episcop al Langres-⁠ului, a intrat în jurul vârstei de 27 de ani la mănăstirea Saint-⁠Symphorien, unde se ținea regula monahilor răsăriteni. Dorind o singurătate mai mare, a plecat cu îngăduința starețului în pădurile Jurei, pe care regele burgund Gundobad tocmai le recucerise. S-⁠a nevoit acolo ca pustnic, cu posturi aspre: trei Păresimi a mâncat doar de două ori pe săptămână, mai întâi terci de orz, apoi mere uscate, apoi legume crude. Biograful spune că a primit de la Dumnezeu darul de a potoli sau a abate furtunile.

Curând l-⁠au înconjurat șaptezeci de călugări, începutul primei mănăstiri de la Silèze, închinată Sfântului Martin. Pentru cei care voiau să-⁠l urmeze, a întemeiat în apropiere a doua mănăstire, la Maximiac, cu patruzeci de monahi. Legenda povestește că a poruncit fratelui Pharadée să intre în cuptorul încins ca să-⁠l curețe, iar acesta a ieșit nevătămat, și că pe niște tâlhari opriți de mușcătura unui șarpe i-⁠a vindecat după ce s-⁠au pocăit. La vreo 53 de ani, în jurul anului 501, a primit preoția de la Amantius, episcopul Besançonului, căci se socotea nevrednic. A trăit după aceea încă șaptesprezece ani. Biserica de la Silèze păstrează altarul la care a slujit.