Lavrentie Jiliaev

Lavrentie Jiliaev a fost schimonah rus, născut în jurul anului 1830 în Peresuhi, gubernia Orel, într-⁠o familie de țărani. A adormit la 29 august 1866. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Lev Vasilievici, fiul lui Vasile Platonovici și al Mariei Dmitrievna, fiică de preot, era blând, amabil și iubit de toți. Nu ieșea pe stradă și nu iubea jocurile, avea un interes înnăscut pentru învățătură. Între 1848 și 1853 a făcut serviciul militar ca meșteșugar și lucra din iubire, dorind să mulțumească pe toți; nu fuma, nu bea. De multe ori a privit moartea în ochi, dar Dumnezeu l-⁠a ocrotit. După război a hotărât să meargă pe Athos și în 1860 a intrat în schitul Sfântul Andrei, unde curând a fost tuns în mantie cu numele Lavrentie. A murit după o boală grea. Când egumenul l-⁠a vizitat la spital și i-⁠a zis „Lavrentie, de ce zaci? Scoală-⁠te, ia binecuvântarea", el a fost mereu ascultător. După moartea lui, un frate l-⁠a văzut într-⁠un vis pe un alt monah răposat și l-⁠a întrebat cum e acolo; acesta a răspuns: slavă lui Dumnezeu, bine, dar eu sunt departe de Lavrentie, el e nespus mai bine.