Lazăr Sihastrul de la Putna

Lazăr a fost ieromonah de origine ardeleană, ucenicul mitropolitului Dosoftei, care a refăcut Sihăstria Putnei și a condus-⁠o peste douăzeci de ani, până pe la 1710. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Venea din Transilvania. În tinerețe a fost ucenic și ascultător al blândului mitropolit Dosoftei, care l-⁠a călugărit și l-⁠a hirotonit preot. Când mitropolitul a plecat în pribegie în Polonia, în 1686, Lazăr s-⁠a făcut pustnic la Sihăstria Putnei. A găsit schitul pustiu și biserica risipită, și-⁠a făcut o chilie de lemn și s-⁠a nevoit singur în post și rugăciune.

După câțiva ani s-⁠au adunat în jurul lui câțiva sihaști iubitori de liniște, dar nu aveau biserică. Auzind că vistiernicul Ilie Cantacuzino din Iași este milostiv, Lazăr l-⁠a rugat să înnoiască biserica schitului, ceea ce acela a făcut cu bucurie. În jurul bisericii cu hramul Bunei Vestiri, sihaștrii și-⁠au făcut chilii de lemn și au trăit împreună, în dragoste, sub povățuirea egumenului Lazăr, rugându-⁠se zi și noapte pentru mântuirea oamenilor și răbdând lipsuri și ispite.

După peste douăzeci de ani de nevoință și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului, pe la 1710, lăsând în urmă câțiva sihaști sporiți în fapte bune.