Leontie

Leontie de la Mănăstirea Iviru, cu numele de mir Vasile Varelas, s-⁠a născut în 1880 la Galatista din Halkidiki, rămas în copilărie orfan de tată. Mama a luat cei cinci copii la Tesalonic să-⁠i școlească. Fratele mai mare era farmacist la farmacia lui Gavriil Pentzikis, tatăl scriitorului Nikos Pentzikis. Într-⁠o zi, tânărul Vasile a rămas singur în farmacie și a dat unui client un medicament dintr-⁠un plic, iar fratele lui, întors, a aflat cu groază că plicul conținea otravă; a alergat să prevină răul. Vasile, deznădăjduit, a închis farmacia și a plecat spre satul lui. Pe drum a întâlnit monahi de la Iviru care mergeau în Athos și l-⁠au luat cu ei, spunându-⁠i că Maica Domnului Portărița îl va mângâia.

A stat puțin într-⁠o chilie rusească din Karyes și la Anul Nou 1899 a intrat novice la Iviru. Mai târziu un prieten de familie i-⁠a spus că fratele lui prevenise la timp și otrava nu fusese folosită, dar Vasile se închinase Portăriței și luase hotărâri definitive. A fost tuns monah în 1903. A fost un slujitor sârguincios și ascultător, mulți ani proistos al mănăstirii sale, plin de bunăvoință și dragoste față de frați, iubind și prețuind pe monahii chiliori.

Cu trei zile înainte de moarte și-⁠a simțit sfârșitul: a cerut Sfântul Maslu și le-⁠a dat părinților ultimele sfaturi: să iubească mănăstirea, să cinstească pe Portăriță, să sporească duhovnicește și să aibă dragoste între ei. Către ucenici a zis: «Moartea nu mă sperie, am așteptat-⁠o. În curând voi fi în fața Domnului nostru. Rugați-⁠vă să am un răspuns bun.» A plecat sprijinit lângă fereastra chiliei, privind marea nesfârșită și veșnicia pentru care se nevoise toată viața. A adormit întru Domnul la 1 februarie 1964, de boală de inimă. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.