Leontie

Leontie de la Mănăstirea Simonopetra s-⁠a născut în satul Neohori din Kynouria, în Peloponez. Fusese negustor mare în America și a venit în Sfântul Munte cu angajatul său, care a devenit monahul Daniil și l-⁠a slujit cu dăruire. A locuit la început în coliba Întâmpinării Domnului din schitul Cutlumușului. Primise haina monahală în 1897, la mănăstirea Sfântului Gherasim din Ierusalim. Și-⁠a încheiat nevoința la Simonopetra, unde a venit în 1908, iar ultimii douăzeci de ani i-⁠a trăit orb în Kathisma Sfântului Simon Mirovlitul. Când a orbit, spunea: «Acum văd totul mai bine, simt totul mai bine. Dumnezeu mi-⁠a dat o lumină mai puternică decât aceea pe care o aveam când eram sănătos.» Ascetii care treceau cu bărcuța și îi vedeau chilia se închinau. Îl numeau «bătrânul Leontie orbul și virtuosul». O vreme s-⁠a nevoit în pustia Sfântului Vasile și la Katunakia; la Simonopetra a trăit cu doi părinți nevoitori, monahii Daniil († 1949) și Alipie († 1954).

Părintele Hrisant, tovarășul lui de mănăstire, scrie că, orb fiind, făcea între trei mii și trei mii cinci sute de metanii pe zi. Nu primea niciodată căldură în chilie. Cei care aveau chilii spre miazănoapte nu primeau geamuri la ferestre, ci îndurau gerul aprig, ca pe un martiraj liber ales. Fiind orb, mânat de dor dumnezeiesc, își lovea fără încetare fața. Unui frate care îl întreba despre viața înaltă îi răspundea oftând: «Ah, copilul meu, nu am ajuns în adâncul smereniei dinaintea neascultării lui Adam. Dacă aș fi ajuns, ți-⁠aș fi putut spune un cuvânt. Dar învață: dacă vrei să ajungi la aceste înălțimi, ele nu-⁠s departe, dar rabdă în chilia ta foamea, setea, frigul și cele supărătoare.» Altă dată un monah tânăr l-⁠a văzut împreună cu alți doi părinți, într-⁠o furtună puternică, desculți, cu lampa de petrol aprinsă noaptea, citind Sfânta Scriptură și plângând neîncetat. În tinerețe mergea să se sfătuiască cu isihastul Calinic Katunakiotul († 1930).

A adormit întru Domnul în Kathisma Sfântului Simon la 24 februarie 1949, îngrijit de ucenicul său Daniil. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.