Lia

Sfânta Dreaptă Lia (Lea) este una dintre strămoașele poporului Israel, cea dintâi soție a patriarhului Iacov și mama a șase dintre cei doisprezece fii ai lui. Istoria ei se află în Cartea Facerii, capitolele 29 până la 35 și 49. Din fiul ei Iuda s-⁠a născut, după trup, Domnul Iisus Hristos.

Căsătoria cu Iacov

Lia era fiica cea mare a lui Laban din Haran, în Mesopotamia, și sora Rahelei. Iacov, nepotul lui Laban prin mama sa Rebeca, a venit la ei fugind de mânia fratelui său Esau. El s-⁠a îndrăgostit de Rahela, cea mai tânără, „frumoasă la chip și la înfățișare”, în timp ce despre Lia Scriptura spune că avea „ochii slabi” (Facerea 29, 17). Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar în noaptea nunții Laban i-⁠a dat-⁠o pe Lia, spunând că nu este obiceiul ca fata cea mică să se mărite înaintea celei mari. După o săptămână de sărbătoare, Iacov a primit-⁠o și pe Rahela, pentru alți șapte ani de slujbă.

Iacov a iubit-⁠o pe Lia mai puțin, dar Domnul, văzând-⁠o disprețuită, i-⁠a dat copii, în timp ce Rahela a rămas fără.

Copiii

Lia i-⁠a născut mai întâi pe Ruben („Domnul a căutat spre necazul meu”), apoi pe Simeon („Domnul a auzit că sunt urâtă”), Levi („acum bărbatul meu se va alipi de mine”) și Iuda („de data aceasta voi lăuda pe Domnul”). Numele lor arată cum s-⁠a întors sufletul ei de la dorința de a fi iubită de om spre mulțumire către Dumnezeu. Mai târziu a născut pe Isahar, pe Zabulon și pe Dina, singura fiică a lui Iacov. Slujnica ei Zilpa i-⁠a născut lui Iacov pe Gad și pe Așer. Astfel, din Lia și din slujnica ei au ieșit opt dintre semințiile lui Israel.

Din Levi au ieșit preoții, iar din Iuda regii lui Israel, între ei David, și, după trup, Hristos Domnul.

Sfârșitul

Lia a plecat cu Iacov din Haran către țara Canaanului. Scriptura nu spune când a murit, dar Iacov, pe patul de moarte, spune că ea a fost îngropată în peștera din ogorul Macpela, aproape de Hebron, unde se aflau mormintele lui Avraam și Sarra, ale lui Isaac și Rebeca (Facerea 49, 31). Acolo a cerut și el să fie îngropat. Numele Lia a fost tâlcuit în mai multe feluri, între altele „vacă” sau „obosită”.

Cinstirea

Sfânta Lia este pomenită împreună cu strămoșii Domnului în Duminica Sfinților Părinți, înainte de Nașterea Domnului. Ea rămâne în Biserică pildă că Dumnezeu privește spre cei disprețuiți și le dă rod.