Libos

Sfântul Libos a fost episcop al Vagăi, în provincia romană Africa Proconsulară (azi Béja, în Tunisia), și a murit mucenic în veacul al III-⁠lea.

Istoric, el este atestat în două rânduri. În toamna anului 254 s-⁠a aflat între episcopii care au luat parte la sinodul de la Cartagina ce a osândit pe doi episcopi spanioli, Basilide din León și Marțial din Mérida, care se lepădaseră de credință în persecuția lui Deciu; numele lui apare în scrisoarea sinodală, între ceilalți treizeci și șase de episcopi. A luat parte și la sinodul de la Cartagina din 1 septembrie 256, unde s-⁠a discutat valabilitatea botezului săvârșit de eretici și s-⁠a hotărât că cei veniți dintr-⁠o Biserică schismatică sau eretică trebuie să fie botezați din nou; dintre cei optzeci și cinci de episcopi, Libos și-⁠a spus părerea al treizecilea.

A suferit mucenicia în persecuția împăratului Valerian, după anul 258. Era pomenit încă din Martirologiul ieronimian. Este sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit în Biserica Catolică, fără canonizare sinodală.