Liubușka Lazareva

Liubușka Lazareva, al cărei nume de botez a fost Liubov Ivanovna, a fost o stareță din Rusia, născută în 1912 și răposată în 1997, cinstită de credincioși ca fericită. Biserica Rusă n-⁠a canonizat-⁠o, iar sursele spun limpede că astăzi nu este sfântă canonizată.

S-⁠a născut într-⁠un sat din gubernia Kaluga, Kolodezi, aproape de orașul Suhinici. Părinții ei, Ivan și Evdochia Lazarev, erau foarte credincioși. Tatăl era epitrop al bisericii din sat, iar mama se îngrijea de creșterea copiilor. După moartea lor s-⁠a mutat în oraș, la fratele ei mai mare, și, după izvor, din 1923 a lucrat la Petrograd, la uzina „Triunghiul roșu”, apoi la o fabrică de lenjerie. Anii nu se potrivesc ușor cu data nașterii.

A fost internată într-⁠un spital de boli psihice, de unde a fugit, și apoi a trăit fără acte, înnoptând în păduri, prin cimitire și la oameni străini. A rătăcit nebunind pentru Hristos. Câțiva ani a petrecut în Kuban, apoi s-⁠a întors la Leningrad. A trăit în așezarea Vîrița, la început fără locuință, apoi în casa unei săteni, cu care, din 1983, s-⁠a mutat la Susanino.

De la sfârșitul anului 1995 a pornit în pribegie la mănăstirea Nikolo-⁠Șartom din regiunea Ivanovo, iar în 1997 la mănăstirea Kazan din Vâșni Volociok, regiunea Tver, unde a răposat după o boală. Încă din viață credincioșii o cinsteau ca pe o fericită, și mulți veneau la ea după sfat duhovnicesc. Între îndrumătorii ei sunt pomeniți cuviosul Serafim de la Vîrița și arhimandritul Naum de la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. Peste mormântul ei, la mănăstirea de maici Kazan din Vâșni Volociok, s-⁠a ridicat o capelă, iar la Susanino, lângă biserică, se află „Căsuța Liubușkăi”, cu o încăpere de rugăciune.