Luciu

Sfântul Ierarh Luciu a fost episcop al Adrianopolului, în Tracia, în veacul al IV-⁠lea, probabil urmaș al lui Eutropiu. După ce Eutropiu a fost exilat în Galia, Luciu a fost pus episcop în locul lui. Arienii l-⁠au izgonit însă din scaun, sub Constanțiu al II-⁠lea, și el a mers la Roma să-⁠și susțină cauza înaintea papei Iuliu I, în jurul anului 340 sau 341, în vremea când și alți episcopi, ca Pavel I al Constantinopolului sau Atanasie al Alexandriei, au mers acolo cu aceleași pricini. Papa, după ce i-⁠a constatat dreapta credință, i-⁠a dat o scrisoare prin care cerea ca să fie repus în scaun și îi mustra pe prigonitori. Se pare că autoritățile bisericești din Răsărit nu au ținut seama de autoritatea papală. Constanțiu însuși l-⁠a repus în scaun, după înțelegerile cu Constant, împăratul Apusului, probabil înainte de sinodul din Serdica din 347. La moartea lui Constant, în 350, aspra lui statornicie a făcut ca arienii să-⁠l depună din nou, să-⁠l încătușeze la gât și la mâini și să-⁠l trimită în exil. A murit în exil, într-⁠o dată nesigură. A fost socotit mucenic, iar Biserica Romei îl pomenește la 11 februarie (stil nou).