Macarie

Macarie din Schitul Sfânta Ana (†1918), numit și Macarie din Asia Mică, cu numele de mir Emanuil, fiul lui Evstratie, era din Tusla, lângă Nicomidia. A venit la coliba Adormirii Maicii Domnului din schitul Sfânta Ana, sub ascultarea fericitului bătrân Macarie din Chios, împreună cu compatriotul lui Teoctist. Erau părinți aspri, postitori și tradiționaliști: patruzeci de ani nu mâncaseră pește. Când bătrânul Macarie a fost grav bolnav, duhovnicul i-⁠a spus să mănânce pește; Teoctist s-⁠a dus la mare și, fără cârlig, cu rugăciunea bătrânului, a prins un pește mare, care i-⁠a prelungit puțin viața.

În acest mediu ascetic a venit în 1866 tânărul Macarie, alături de vărul său Filotei (1828-1918), absolvent al Școlii Evanghelice din Smirna, învățat și foarte harnic, care dormea puțin într-⁠o peșteră, a făcut cele mai multe terase ale colibei și a fost ani de zile secretarul schitului lor. Macarie a devenit bătrân în 1889; a fost și un bun zugrav de icoane, ucenic al zugravilor Ioasafei. În 1903 au venit în apropiere doi frați de sânge din Constantinopol: ieromonahul Neofit (†1977), caligraf și dascăl de muzică, și Agatanghel (†1970). Părintele Macarie de acum, ucenic al lui Agatanghel, a povestit toate acestea la 9 iunie 2009, sub fotografia impunătoare a bătrânului Macarie, nevoind să-⁠și evidențieze bătrânii. Bătrânul Macarie a adormit în pace la 18 aprilie 1918. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.