Macarie de la Boiștea

Macarie a fost ieromonah, ucenic al lui Iosif Mușat la Neamț, și ctitor al sihăstriei de maici de la Boiștea, aproape de Târgu Neamț, în secolele XIV-⁠XV. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Neamț, pe vremea când Iosif Mușat era egumen acolo (1373-1386). A primit preoția și a ajuns duhovnic iscusit. Egumenul Dometian, cunoscându-⁠i bunăvoința, i-⁠a încredințat metocul de la Grași, lângă Târgu Neamț, unde iernau vitele mănăstirii. A purtat această ascultare mulți ani, povățuind douăzeci de monahi și frați, care trăiau în dragoste și lăudau pe Dumnezeu zi și noapte.

Numele lui s-⁠a făcut cunoscut în satele din jur și mulți credincioși l-⁠au avut părinte duhovnicesc. Văzând că ucenicii se înmulțesc, a întemeiat, după unele date în 1449, un lăcaș în codrii din apropiere, sihăstria de maici Boiștea, cu biserica Nașterii Maicii Domnului, la început de lemn, apoi de piatră. El însuși a fost primul duhovnic al așezării, iar primele viețuitoare au fost treizeci de călugărițe din ținutul Neamțului. Mănăstirea a trăit după aceeași rânduială ca marea lavră de care ținea. Domnul Ștefan cel Mare a făcut danii ctitoriei lui.

Patericul îl descrie blând, smerit și cu mare sporire în rugăciune, cu darul izgonirii duhurilor necurate, la rugăciunile căruia mulți se vindecau. A trăit în această nevoință mai bine de șaizeci de ani și a adormit în Hristos, lăsând peste cincizeci de călugărițe. Mănăstirea Boiștea a funcționat aproape două secole; apoi maicile s-⁠au mutat la Topolița, luând icoana Maicii Domnului pe care, după tradiție, o dăruise mitropolitul Iosif Mușat.