Macarie de la Jovanja

Cuviosul Macarie de la Jovanja, în lume Milan Milovanović, a fost ieromonah sârb la mănăstirea Jovanje. Sursele îl numesc cuvios și mucenic; ele nu spun când sau dacă a fost canonizat. S-⁠a născut la 5 august 1894 în Zakuta, lângă Kraljevo, și a adormit la 29 iunie 1949 la mănăstirea Jovanje.

Școala primară a făcut-⁠o în satul natal, apoi Seminarul Sfântul Sava din Belgrad, iar în 1938 a terminat Universitatea din Belgrad. În vremea războiului, mănăstirile din ținutul Ovčar-⁠Kablar, deși și ele atinse de felurite oști, au fost un loc de adăpost pentru monahii din alte ținuturi amenințate. Printre ei s-⁠a aflat și marele duhovnic ieromonahul Macarie (Milovanović), de la mănăstirea Sfântul Naum de pe lacul Ohrid.

În vremea războiului, bulgarii i-⁠au izgonit pe toți monahii sârbi din Macedonia în Serbia. Mai rămăsese cumva doar părintele Macarie, probabil din respect, pentru că era cunoscut ca mare duhovnic și nevoitor chiar și prigonitorilor Bisericii Sârbe din Macedonia. Totuși, la începutul anului 1944, și el a fost izgonit. A venit în eparhia duhovnicului său, iar administratorul eparhiei Jicei, episcopul Vicențiu, l-⁠a numit duhovnic al mănăstirii de maici Jovanje.

Uneori părintele Macarie mergea cu treburi și la alte mănăstiri din Ovčar-⁠Kablar, venind și la mănăstirea Buna Vestire. Acolo l-⁠a cunoscut pe novicele Gojko (viitorul patriarh Pavel, Gojko Stojčević), care a început și a purtat apoi lungi convorbiri despre viața monahală și duhovnicească. Gojko a văzut în el un adevărat monah și l-⁠a luat duhovnic, ca să-⁠l călăuzească spre călugărie.

Părintele Macarie a fost un asemenea duhovnic încât a prevăzut cu exactitate ceasul adormirii sale, 29 iunie 1949, la mănăstirea Jovanje. Când, după cinci ani, în 1954, mormântul i-⁠a fost deschis, din pricina dărâmării și mutării mănăstirii Jovanje, pentru construirea hidrocentralei de la Međuvršje, trupul lui s-⁠a aflat întreg și nestricat.