Macarie

Macarie Athonitul, ascet și ieromonah din Kalimnos, cu numele de familie Kulianos, s-⁠a nevoit zeci de ani în Sfântul Munte. În 1899 s-⁠a întors în insula lui, la vârsta de optzeci și șapte de ani, acest om liniștit al lui Dumnezeu, postitor biblic. De ce a lăsat bătrânul athonit Grădina Maicii Domnului? Răspunde o scurtă biografie: «A părăsit măreția duhovnicească a Sfântului Munte ascultând de îndemnul repetat timp de cinci ani al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.» Maica Domnului i-⁠a spus așadar repetat să-⁠și lase Grădina ei. Temându-⁠se de vreo capcană demonică bine întinsă, timp de cinci ani s-⁠a rugat fierbinte dacă este voia lui Dumnezeu ca să iasă în lume. Maica Domnului l-⁠a încredințat cu siguranță despre această ieșire.

Bătrânul a tuns monahie pe Macaria († 1952) în 1899. Au urmat-⁠o zece tinere evlavioase, care au întemeiat mănăstirea Sfânta Ecaterina. A rânduit și obștea Sfânta Sofia. Maica Domnului l-⁠a trimis deci în Kalimnos ca să întemeieze monahismul feminin de acolo. În aceeași vreme a ajuns în Kalimnos un alt athonit, ieromonahul Chiril, originar din vecina insulă Kos, care se nevoise mai mulți ani în Sfântul Munte. A fost duhovnic neagonisit, milostiv și iubitor. A fost duhovnic al mănăstirii Evanghelistria din Argos din Kalimnos, a cărei întâi stareță a fost foarte virtuoasa Gherondisă Magdalena, adormită la 105 ani în 1952.

Fericitul bătrân Macarie a avut sfârșit cuvios. «Domnul-⁠judecătorul de întreceri l-⁠a chemat la Sine pe încercatul și purtătorul de Dumnezeu Macarie ca să-⁠l răsplătească pentru nevoința lui pe pământ. Mulțumit de modesta lui contribuție la monahismul feminin din Kalimnos, a repetat emoționat cuvintele Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu: ''Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne...'' și și-⁠a dat duhul în mâinile Mântuitorului său la 10 noiembrie 1913.» Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.