Macarie Sușkin

Macarie Sușkin a fost schiarhimandrit rus, egumenul mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos din 1875 până la adormirea sa, în iulie 1889. A fost ucenicul și urmașul duhovnicesc al părintelui Ieronim și a desăvârșit refacerea monahismului rus în mănăstire. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Mihail Ivanovici Sușkin, s-⁠a născut în Tula într-⁠o familie bogată de negustori și din adolescență a simțit chemarea spre viața monahală. A pornit în pelerinaj la Locurile Sfinte, a trecut prin Ierusalim, Sinai și Palestina și a ajuns la Tesalonic, la sfârșitul lui octombrie 1851, și apoi, la 3 noiembrie 1851, pe Athos, la Rusicon. L-⁠a cunoscut pe duhovnicul Ieronim, ale cărui cuvinte l-⁠au întărit în hotărârea de a rămâne. Boala lui s-⁠a agravat în timpul călătoriei prin Athos, iar doctorul spunea că nu va trăi până dimineață; Ieronim l-⁠a tuns atunci în marea schimă, la 27 noiembrie 1851, cu numele Macarie, și bolnavul s-⁠a vindecat. A fost hirotonit ierodiacon în 1853 și ieromonah în 1856, apoi pus al doilea duhovnic al frăției ruse.

Egumenul Gherasim, simțindu-⁠și sfârșitul aproape, l-⁠a socotit urmaș. După moartea lui Gherasim, la 10 mai 1875, Macarie a fost întărit egumen la 20 iulie. A condus personal toate zidirile, a înființat metoace la Moscova, la Rostov și la Odesa și a lucrat neobosit. A primit în 1882 ordinul Medjidie de la sultan și la 7 ianuarie 1889 ordinul Sfânta Ana clasa a II-⁠a de la Sfântul Sinod al Rusiei. Înainte de moarte a vrut să se aleagă un urmaș, iar prin sorți a fost ales părintele Andrei (Verevkin). La 18 iulie 1889 a avut loc sărbătoarea icoanei Maicii Domnului Bogoliubskaia, pe care o cinstea mai mult, pentru că părinții l-⁠au binecuvântat cu ea la plecare, iar a doua zi a adormit. Viața lui a fost mărturisită prin multe arătări după moarte, care sunt consemnate în cărți ale mănăstirii. Cel care a scris despre ei doi spunea că tot ce se vede frumos, curat și sfânt în rânduiala mănăstirii este rodul ostenelilor lui Ieronim și Macarie.