Manchan de Lemanaghan

Sfântul Cuvios Manchan de Lemanaghan a fost egumen în Irlanda, ctitor, în jurul anului 645, al mănăstirii Liath Mancháin (azi Lemanaghan), în comitatul Offaly, și a adormit în anul 664 (după alte date, în jurul lui 653), de ciumă. Este cinstit atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodoxă. Nu trebuie încurcat cu învățatul Manchán, egumen la Min Droichit.

Se spune că regele suprem Diarmuid, în drum spre o bătălie cu Guaire, regele Connachtului, s-⁠a oprit la Clonmacnoise și a cerut rugăciunile Sfântului Ciarán. Biruitor, Diarmuid i-⁠a dăruit lui Ciarán „insula din mlaștină”, de azi Lemanaghan, cu condiția să trimită un monah să creștineze ținutul. Acela a fost Manchan. El a convertit oamenii și a întemeiat mănăstirea. La vreo cinci sute de metri de mănăstire se află o casă mică de piatră pe care a zidit-⁠o pentru mama lui, Mella.

Tradiția spune că avea o vacă ce dădea lapte tuturor vecinilor sau, după o altă versiune, tuturor monahilor. Legenda povestește că într-⁠o zi, fiindu-⁠i sete și neavând apă, a lovit o stâncă cu toiagul, ca Moise, și a țâșnit un izvor, azi cunoscut ca fântâna Sfântului Manchan; mulți vin acolo, mai ales la 24 ianuarie, și se spune că unii s-⁠au vindecat de boli. S-⁠a remarcat prin comentariile la Sfânta Scriptură, prin dărnicie și înțelepciune. Îi este atribuit un poem irlandez despre dorința martirilor Irlandei și un poem de natură care începe „Aș vrea, Fiul Dumnezeului celui viu, o colibă ascunsă în pustie”. A trăit nouăsprezece ani la Lemanaghan. Moaștele lui au fost păstrate într-⁠un mare relicvar făcut în 1130 la Clonmacnoise, azi într-⁠o biserică din Boher (comitatul Limerick). Se pomenește la 24 ianuarie.