Mane

Sfânta Mane, numită și Mane Fecioara, a murit în anul 323. A fost o pustnică de la sfârșitul veacului al III-⁠lea și din prima jumătate a veacului al IV-⁠lea, o sfântă prăznuită, propovăduitoare a creștinismului în Armenia. După tradiție, făcea parte din tovărășia Sfintelor Ripsimiene: în vremea prigoanei lui Dioclețian, treizeci și șapte de fecioare au părăsit Roma și au venit în Armenia. Mane s-⁠a despărțit de ele și s-⁠a retras într-⁠o peșteră din muntele Sepuh, în ținutul Ekeghyats, unde a trăit „viață îngerească”, în rugăciune și mângâiere dumnezeiască. Peștera i-⁠a rămas cunoscută ca „peștera Manei”. Împreună cu ea era și Nune, care s-⁠a despărțit de grup lângă muntele Varag și a plecat în Iberia, să-⁠și continue nevoința lângă Mțheta.

Sfântul Grigorie Luminătorul, dorind să se retragă din lume și să-⁠și petreacă ultimele zile în singurătate, a ales aceeași peșteră de pe Sepuh. Mane l-⁠a rugat să se întoarcă după trei zile. Grigorie a făcut întocmai, a găsit-⁠o adormită întru Domnul și a îngropat-⁠o în peșteră, cântând psalmi, în 323. Pomenirea Manei și a Nunei este în Biserica Armeană în marțea de după sărbătoarea Sfântului Etchmiadzin. Este sfântă a Bisericii Apostolice Armene.