Marcu cel Simplu

Marcu cel Simplu a fost ucenic al Sfântului Grigorie Sinaitul în Sfântul Munte, în secolul al XIV-⁠lea. Îl cunoaștem din Viața lui Grigorie, în care ucenicul și prietenul său Calist povestește despre el cu multă căldură. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Marcu era originar din Clazomene. A primit îmbrăcămintea monahală într-⁠o mănăstire din Tesalonic, a venit apoi pe Athos și s-⁠a supus lui Grigorie. A dobândit rugăciunea minții și trezvia și era, după cuvântul lui Calist, ca o vistierie a tuturor virtuților, mai ales a smereniei și a ascultării, pe care o arăta nu numai starețului, ci întregii frății, slujind chiar și străinilor ca un rob. Chiar la adânci bătrâneți împlinea cu bucurie orice ascultare; slujind ca bucătar, nu arăta niciodată osteneală sau nepăsare. Cei care îl vedeau simțeau, spune Calist, o mireasmă duhovnicească și o dorință de smerenie.

Timp de douăzeci și opt de ani a viețuit în același schit, numit Magula, împreună cu Calist, cu care avea o singură inimă în două trupuri. Înainte de moarte, bolnav, s-⁠a mutat din schit la Lavră și a rămas acolo până la sfârșit. Calist l-⁠a numit „cel mai luminos organ al Duhului Sfânt", și a scris despre el în ciuda poruncii lui de a nu pomeni faptele sale.