Mariam Paralitica

Gherontisa Mariam Paralitica din Limassol, cunoscută în lume ca „tanti Maruța”, a fost o femeie nepuțincioasă și bolnavă ani de zile, ajunsă monahie înainte de moarte, care a adormit întru Domnul la 18 august 2004. Este cinstită de credincioși ca simbol al răbdării și al mângâierii, fără canonizare sinodală.

Rămasă la pat în floarea vârstei, a purtat timp de peste treizeci de ani un trup supus la suferințe. Mitropolitul Atanasie al Limassolului, care o cunoștea de mult, spune că a fost paralizată și legată de pat de la optsprezece ani și că a avut optsprezece-⁠douăzeci de operații; alt povestitor vorbește de treizeci de ani de pat și de paisprezece operații, între ele boli de sân, de stomac, de ficat și de ochi. Locuia într-⁠o casă din apropierea Mitropoliei, atât de ruinată că într-⁠o zi podeaua a cedat și a căzut cu patul în jos. S-⁠a căsătorit cu Hristachis; după nouăsprezece ani de căsnicie, el a murit pe neașteptate, iar ea a rămas fără nimeni pe lume: fratele ei era în Australia, bătrân și el. Nu a putut merge nici la înmormântarea soțului.

Cu toate acestea, camera ei era mereu plină de oameni. Veneau zilnic să se mângâie la ea și o aflau cu fața luminoasă. Când o întrebau cum este, răspundea: „Slavă Ție, Doamne”. Spunea că poate înțelege orice durere pentru că suferă cu fiecare durere, iar pe toți cei care veneau îi socotea copiii ei. În ziua morții soțului, povestește ea, diavolul i-⁠a șoptit să ia pastilele de pe noptieră și să pună capăt vieții. Ea a strigat din străfundul sufletului: „Doamne, mântuiește-⁠mă”. Atunci i-⁠a apărut Domnul pe o cruce mai înaltă decât ușa, cu fața strălucind ca soarele, și i-⁠a spus trei cuvinte: „Credință, răbdare, nădejde”. Camera s-⁠a umplut de o mireasmă de nedescris. O altă întărire i-⁠a venit dintr-⁠o minune pe care o atribuia Gherondei Paisie, care, după povestirea ei, i-⁠a vindecat un cancer de sân înaintea unei operații.

Către sfârșit a primit schima monahală și numele Mariam. Mitropolitul Atanasie a spus că nu era cu putință să intri în camera ei și s-⁠o afli singură, de multe ori era un fel de procesiune în jurul patului. Cu o lună înainte de adormire i-⁠a spus unui vizitator că sfârșitul ei se apropie și că a cerut lui Dumnezeu două lucruri: lumină și rațiune până la capăt. Cererea i-⁠a fost împlinită. A murit miercuri, 18 august 2004, în dureri mari, după ce și un cancer s-⁠a adăugat bolilor ei.