Martiros

Sfântul Martiros (Mardiros) a fost fiul Sfântului Sarkis Războinicul, un centurion roman din veacul al IV-⁠lea. A trăit în veacul al IV-⁠lea și a murit în jurul anilor 362-363. Când creștinii au fost prigoniți în Imperiul Roman, Sarkis a părăsit slujba militară și, împreună cu fiul său, s-⁠a refugiat în Armenia, sub ocrotirea regelui Tiran. Când împăratul Iulian Apostatul a ajuns la Antiohia, Tiran i-⁠a îndemnat să părăsească Armenia pentru imperiul persan.

Șapur al II-⁠lea, auzind de priceperea militară a lui Sarkis, l-⁠a pus în fruntea oștii sale. Sarkis a atribuit lui Dumnezeu victoriile și i-⁠a îndemnat pe soldați să devină creștini; unii au fost botezați de preoți care însoțeau oastea. Pârâți regelui de cei nemulțumiți, Sarkis, Martiros și paisprezece tovarăși creștini au fost chemați la palat și li s-⁠a poruncit să aducă jertfă într-⁠un templu păgân. Sarkis a refuzat și a distrus obiectele de cult. Șapur a poruncit să fie omorât Martiros în fața tatălui său și să fie decapitați cei paisprezece tovarăși; pe Sarkis l-⁠a lăsat în temniță să se răzgândească, dar, văzând că rămâne neclintit, a poruncit execuția lui în 363. Atât Sarkis, cât și Martiros sunt canonizați în Biserica Apostolică Armeană.