Matilda

Matilda, fiica împăratului Otto I, a fost prima stareță-⁠prințesă a mănăstirii Quedlinburg, din 966 până la moartea sa, la 7 sau 8 februarie 999, și regentă a Germaniei. Este cinstită ca fericită, mai ales în eparhia Magdeburgului.

S-⁠a născut la începutul anului 955, ca fiică a lui Otto I și a celei de-⁠a doua soții a lui, Adelaida a Italiei. Bunica ei, Sfânta Matilda, întemeiase mănăstirea Quedlinburg în 936 ca așezământ de canonese seculare. În aprilie 966, într-⁠o ceremonie fastuoasă, dorită de tatăl ei, fetița de unsprezece ani, nepoata și omonima ctitoarei, a fost aleasă stareță.

Un an mai târziu, în 967, a fost regentă a regatului pe când tatăl și fratele ei, Otto, erau în Italia, și a ținut un sinod de reformă la Dornberg. În 968 cronicarul Widukind de Corvey i-⁠a dedicat Istoria saxonilor, numind-⁠o stăpâna întregii Europe. În 984 a ținut o dietă imperială la mănăstirea ei, unde l-⁠a învins pe Henric Cicălitorul, care contesta dreptul nepotului ei la tron, și a asigurat alegerea lui ca împărat, „ținând imperiul laolaltă”. Un cronicar a numit regența ei „fără ușurătate femeiască”. A fost regentă împreună cu mama ei, împărăteasa Adelaida, și cu cumnata ei, Teofano, pentru tânărul Otto al III-⁠lea. În 994 a obținut pentru Quedlinburg drepturi de piață, de monedă și de vamă, iar orașul a crescut dintr-⁠o mână de colibe într-⁠un târg înfloritor. În 997, când Otto al III-⁠lea s-⁠a mutat tot mai mult spre Italia, i-⁠a lăsat conducerea Germaniei, peste autoritatea tuturor episcopilor și ducilor; vreme de șapte ani a fost singura din dinastie prezentă în Saxonia. În 998 a ținut o dietă la Derenburg.

Este cinstită ca fericită în tradiția apuseană; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.