Matrull

Sfânta Matrull (Madruina sau Madrona) a fost o călugăriță benedictină, presupusă stareță a mănăstirii Sant Pere de les Puel·les din Barcelona, și a murit în 999. A fost cinstită ca sfântă în acea mănăstire, deși nu a fost canonizată; cultul a dispărut din secolul al XIX-⁠lea.

Probabil legenda s-⁠a țesut în jurul unui personaj și al unor fapte reale, cărora li s-⁠au adăugat amănunte născocite. Faptul real a fost distrugerea mănăstirii Sant Pere de către sarazinii armatei lui al-⁠Mansur în 985, în vremea stareței Ermetruit, care poate că va fi devenit Na Madrui, Matrui, Matrull sau Madruina, după izvoare. Legenda spune că Madruina ar fi fost prima stareță a mănăstirii, ceea ce nu e exact, fiindcă prima fusese Adelaida Bonafilla, în 945. În 991 Ermetruit apare, ca Na Madrui, drept martoră într-⁠un proces menit să refacă patrimoniul obștii. După Cronica de Sant Pere de les Puel·les, a murit în 999 și a fost curând cinstită ca sfântă.

Povestea, păstrată în Cronica, pierdută, dar transcrisă în alte cronici, spune că, apropiindu-⁠se musulmanii de mănăstire, stareța și-⁠a tăiat urechile și nasul cu un cuțit, iar tinerele monahii și-⁠au desfigurat chipul cu mâinile lor ca să nu fie necinstite. Călugărițele rămase în viață au fost luate și vândute ca sclave, în locuri diferite. Madrui a fost dusă în Mallorca ca sclavă. După șapte ani, în jurul lui 992, niște negustori din Barcelona au venit la Mallorca să cumpere bumbac; unul dintre ei, rudă a ei, a fost recunoscut de ea pe când trecea pe stradă. Ea i-⁠a povestit și l-⁠a rugat să o elibereze; mișcat, negustorul a ascuns-⁠o într-⁠un sac de bumbac, pe corabia cu care urmau să se întoarcă la Barcelona. Stăpânul a băgat de seamă că a fugit și a pus-⁠o la căutat; soldații au cercetat încărcăturile corăbiilor din port și au străpuns sacii cu ace mari. Madruina a fost rănită de patru sau cinci, dar nu s-⁠a clintit și n-⁠a spus nimic, deși rănile erau mari și sângerau din belșug. După plecarea soldaților, negustorul a grăbit ieșirea din port ca să o poată îngriji. La Barcelona, vindecată, a fost dusă la mănăstire, unde o slujnică a recunoscut-⁠o și a spus celorlalte că este fosta stareță Madruina. Obștea s-⁠a bucurat și a vrut ca ea să fie din nou stareță, dar Madruina n-⁠a vrut și a rămas stareță cea aleasă între timp, Adelaida Bonafilla. Este cinstită de credincioși, fără canonizare sinodală.