Matusalem

Dreptul Matusalem, numit și Metusala, a fost patriarh dinaintea potopului, fiul lui Enoh, tatăl lui Lameh și bunicul lui Noe. După cartea Facerii, a trăit nouă sute șaizeci și nouă de ani, cea mai lungă viață pomenită în Biblie. Numele lui a rămas în vorbirea de toate zilele pentru omul foarte bătrân.

În Scriptură

Matusalem este pomenit în Facerea 5, 21 și următoarele, în șirul neamurilor care leagă pe Adam de Noe. Potrivit textului ebraic, Enoh avea șaizeci și cinci de ani când s-⁠a născut Matusalem, iar Matusalem avea o sută optzeci și șapte când s-⁠a născut Lameh și a mai trăit după aceea șapte sute optzeci și doi de ani. Cifrele Septuagintei, pe care o folosește Biserica Ortodoxă, sunt altele, anume o sută șaizeci și șapte și opt sute doi, însă suma este aceeași: nouă sute șaizeci și nouă de ani. Scriptura spune despre el doar că a născut fii și fiice și că a murit.

Numele lui se află și în genealogiile din Cartea întâi a Paralipomenelor și din Evanghelia după Luca, în șirul strămoșilor Domnului Iisus Hristos după trup.

Numele și anii lui

Numele ebraic Metușelah a fost tâlcuit în felurite chipuri, între altele „omul suliței" sau „moartea lui va trimite". Unii cititori vechi au văzut în el un semn: potopul avea să vină după moartea lui, iar lungimea vieții sale arăta îndelunga-⁠răbdare a lui Dumnezeu, Care a amânat judecata. După socoteala cifrelor ebraice, Matusalem moare chiar în anul potopului.

După cifrele Septuagintei, socotelile duc la o greutate, pe care au observat-⁠o încă scriitorii vechi: Matusalem ar fi trăit după potop încă paisprezece ani. Fericitul Augustin se ocupă de această dificultate în Cetatea lui Dumnezeu și o pune pe seama copierii cifrelor în manuscrise.

Alte scrieri și cinstire

Cartea lui Enoh, scriere necanonică, îl înfățișează pe Matusalem ca pe cel căruia Enoh i-⁠a încredințat vedeniile sale. Tradiția iudaică îl pomenește ca pe un om drept din vremea lui Noe. Numele lui este amintit și în tradiția islamică, între strămoșii lui Noe.

În Biserica Ortodoxă, Matusalem este numărat între drepții Vechiului Testament și între strămoșii Domnului după trup, pomeniți în duminicile dinaintea Nașterii Domnului, în special în Duminica Sfinților Strămoși.