Mavrichie din Apameea

Sfântul Mucenic Mavrichie din Apameea a fost căpetenie de oaste în Apameea Siriei și a pătimit în anul 305, în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311), împreună cu fiul său Fotin și cu șaptezeci de ostași ai săi. Dintre ostași, numele a numai doi se cunosc: Teodor și Filip.

În timpul prigoanei, preoții păgâni au pârât împăratului că Mavrichie răspândește credința în Hristos. Înfățișat la judecată cu fiul și cu ostașii lui, el a mărturisit cu tărie și nu s-⁠a plecat nici în fața mângâierilor, nici a amenințărilor. Au fost bătuți fără milă, arși cu foc și sfâșiați cu cârlige de fier. Tânărul Fotin, care îndura chinurile cu statornicie, a fost tăiat cu sabia sub ochii tatălui său. Nici această încercare grea nu l-⁠a doborât pe Mavrichie, care s-⁠a bucurat că fiul său a primit sfârșit mucenicesc.

Atunci au născocit o chinuire și mai rafinată: i-⁠au dus într-⁠un loc mlăștinos, plin de nori de țânțari, viespi și tăuni, i-⁠au legat de copaci și le-⁠au uns trupurile cu miere. Insectele îi înțepau fără milă, iar foamea și setea îi slăbeau. Zece zile au răbdat așa, fără să înceteze rugăciunea și lauda lui Dumnezeu, până când Domnul le-⁠a pus capăt suferințelor. Prigonitorul a poruncit să li se taie capetele și să fie lăsați neîngropați, dar creștinii au îngropat pe ascuns, noaptea, trupurile sfinte, chiar în locul chinuirii.

Mavrichie este pomenit la 7 martie, după stilul nou, și Viața lui se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.