Maxim și Domațiu

Maxim și Domațiu au fost doi nobili romani care au îmbrățișat viața monahală în veacul al IV-⁠lea. Sunt cinstiți ca sfinți în Biserica Coptă, în Biserica Siriacă și sunt pomeniți în unele tradiții ale Bisericii Ortodoxe de Răsărit. Viața lor de nevoință și legătura cu Sfântul Macarie cel Mare au dat un imbold la începuturile monahismului creștin din Egipt.

Erau fiii unui guvernator roman creștin, numit în sursă Walendianus. Voind o viață duhovnicească mai adâncă, l-⁠au rugat pe tatăl lor să-⁠i trimită la Niceea, ca să se roage în locul primului Sinod. El a primit și le-⁠a dat o escortă, pe care frații au trimis-⁠o înapoi la sosire, ca să înceapă viața de singurătate și rugăciune. Acolo au întâlnit un monah numit Hanna, care i-⁠a îndrumat spre Siria, unde au ucenicit lângă un monah numit Aghabus. Înainte de moarte, Aghabus ar fi avut o vedenie care i-⁠a trimis în Egipt, la Sfântul Macarie, în pustia Sketes.

În vremea aceea, împăratul Teodosie I încerca să-⁠l facă pe Maxim patriarh al Constantinopolului, dar frații au respins cinstea lumească și au fugit în Egipt. Macarie i-⁠a primit cu căldură și i-⁠a ajutat să-⁠și facă o chilie simplă. Trăiau în tăcere, în singurătate, în rugăciune și muncă manuală, întâlnindu-⁠se doar cu Macarie ca să primească Sfânta Împărtășanie. Macarie a mărturisit mai târziu că, într-⁠o noapte, privindu-⁠i de departe, i-⁠a văzut strălucind de lumină dumnezeiască și păziți de un înger cu sabie de foc, și a strigat: „Rugați-⁠vă pentru mine, sfinților.”

Maxim s-⁠a îmbolnăvit întâi greu. Pe patul morții s-⁠a rugat pentru lumină și putere dumnezeiască, și se spune că i-⁠a apărut o vedenie de sfinți, între care Ioan Botezătorul și împăratul Constantin, înainte să moară, la 14 Tobi. Domațiu, zdrobit de durere, s-⁠a rugat să aibă aceeași soartă și a murit trei zile mai târziu, la 17 Tobi. Macarie, apropiindu-⁠se de peșteră, a spus deodată: „Domațiu a trecut”, după ce văzuse sufletul lui urcând la cer. Macarie i-⁠a îngropat în chilia lor și a zidit mai târziu o biserică pe loc, întâia biserică din pustia Sketes. Cei doi frați sunt socotiți primii monahi morți în acea pustietate.

Biserica Coptă îi pomenește la 14 și 17 Tobi, iar Biserica Siriacă o face la 9 ianuarie. Unele izvoare bizantine amintesc pe scurt un monah Maximos legat de Sketes, dar nu este limpede dacă este același Maxim.