Mefiboșet

Mefiboșet, numit și Meribaal, a fost fiul lui Ionatan și nepotul regelui Saul, întâiul rege al lui Israel. Este amintit în Cărțile lui Samuel. Povestea lui arată bunătatea cu care regele David i-⁠a păstrat pe urmașii prietenului său Ionatan.

Avea cinci ani când tatăl și bunicul său au pierit în lupta de la muntele Ghilboa. Dădaca lui l-⁠a luat și a fugit, cuprinsă de spaimă, dar în graba fugii copilul a căzut și a rămas șchiop de ambele picioare pentru toată viața. A fost dus dincolo de Iordan, în munții Galaadului, și a găsit adăpost în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-⁠Debar, aproape de Mahanaim.

Mai târziu, după ce a ajuns rege, David a căutat pe cineva din casa lui Saul față de care să arate „bunătatea lui Dumnezeu”, pentru prietenia sa cu Ionatan. A întrebat pe Țiba, vechiul slujitor al lui Saul, iar Țiba i-⁠a vorbit despre Mefiboșet. David l-⁠a adus la curte, i-⁠a dat înapoi toate averile lui Saul și i-⁠a dat dreptul de a mânca mereu la masa regelui. Țiba a fost pus administrator al gospodăriei. Un cercetător spune că amintirea despre șchiopătare a fost păstrată ca să arate că Mefiboșet nu era o primejdie pentru David. Mefiboșet a avut un fiu, pe nume Mica.

La răscoala lui Absalom, Țiba l-⁠a învinuit pe stăpân de trădare, iar David i-⁠a dat slujitorului toate bunurile lui. După ce ordinea a fost restabilită, Mefiboșet a venit la David și a spus că a ținut tot timpul post, nespălat și neîngrijit, iar că nu a putut să ia parte la luptă din pricina neputinței lui. David l-⁠a iertat și a împărțit averea între el și Țiba. În Cartea întâi a Paralipomenelor este numit Meribaal. Numele din Samuel, Mefiboșet, înseamnă „din gura rușinii”. Biblia mai amintește un alt Mefiboșet, fiul lui Saul și al Rițpei, pe care David l-⁠a dat în mâinile gabaoniților.