Melhisedec Dmitrienko

Melhisedec Dmitrienko a fost un ieroschimonah din chiliile ruse de pe Athos, cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală. S-⁠a născut în 1862, într-⁠un sat din ținutul Graivoron, gubernia Kursk, într-⁠o familie de țărani. În 1884 a ajuns pe Athos, la Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde la 17 martie 1887 a fost tuns rasofor cu numele Meletie și a lucrat la viile de la Krumița.

În 1888, cu binecuvântarea duhovnicului său, ieromonahul Andrei (Verevkin), viitorul egumen, a primit nevoința tăcerii și s-⁠a stabilit împreună cu monahul Antonie (Pșenicinîi) la chilia Sfinților Arhangheli din ținutul muntos Kapsala. A rămas acolo aproape o jumătate de veac, fără să plece nicăieri, și acolo a primit schima și preoția, cu numele Melhisedec.

Mulți monahi de pe Athos au mărturisit despre darurile lui: priceperea duhovnicească, vederea înainte și facerea de minuni. Părintele Vladimir (Kolesnikov) a notat în jurnal că l-⁠a vizitat în 1906 și a stat patru ore de vorbă cu el. Cuviosul Cuxa de la Odesa, numit pe atunci Xenofont, i-⁠a fost ucenic înainte de a pleca din Athos, iar bătrânul l-⁠a mângâiat la plecare cu o descoperire. Părintele Andrei a rămas până la moarte duhovnicul lui Melhisedec și l-⁠a sprijinit duhovnicește și material.

Data morții lui nu este stabilită; se pare că a adormit în spitalul Rusicului, spre sfârșitul anilor treizeci.