Memnon Tiurin

Memnon Tiurin a fost schimonah rus de la mănăstirea Sfântul Pantelimon, născut în 1878 într-⁠o familie de țărani din Sudnikovo, gubernia Reazan. A adormit la 29 martie 1967, la nouăzeci de ani. Frații bătrâni mărturiseau că a plecat ultimul mare bătrân al Rusiconului, păstrător și sporitor al experienței duhovnicești a înnoitorilor mănăstirii: Arsenie, Ieronim și Macarie. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Mihail Ivanovici, a ajuns pe Athos la 22 decembrie 1901, la douăzeci și trei de ani, și a cerut să fie primit la Sfântul Pantelimon, unde a primit ascultarea la trapeză. La 5 aprilie 1903 a fost tuns rasofor cu numele Memnon, iar la 24 martie 1906 în mantie, și a fost pus ecclesiarh; ieșea din biserică doar la trapeză, iar restul timpului îl petrecea în biserică. În viața lui lăuntrică a avut două vedenii ale Domnului. Cei șaizeci și șase de ani de viață monahală au curs, pe dinafară, monoton, dar înăuntru bogat. Spunea: cu iubire e atât de ușor să trăiești, nu trebuie să înșeli pe nimeni, să trădezi, să umilești; cere cu iubire și ți se va da tot; de ce să te pierzi prin vicleșuguri păcătoase, când poți fi fericit atât de simplu: iubește cu jertfă și toți te vor iubi.