Menelfal

Menelfal (Menelphale) a fost, în veacul al V-⁠lea, arhiepiscop mitropolit al Aix-⁠ului, în sudul Galiei. Se pare că i-⁠a urmat lui Maxim, care în 419 a primit de la papa Bonifaciu porunca de a cerceta, cu alți episcopi, învinuirea de erezie maniheistă a episcopului Maxim din Valence. Menelfal ar fi păstorit așadar în anii 420, iar istoricii îl așază în jurul anului 420 sau 425. Duchesne a pus la îndoială această datare, singura mențiune sigură despre sfânt datând din secolele IX-⁠X, dar necropola din care a fost mutat pare din Antichitatea târzie, iar scaunul din Aix a fost întemeiat sau refăcut în secolul al V-⁠lea. Albanés îl așază spre sfârșitul secolului.

Se spune că și-⁠a călăuzit poporul și a fost „o mare mângâiere” pentru turma lui în vremea tulburată în care vizigoții lui Teodoric I, socotiți eretici, asediau des orașele Galiei Narbonneze. A trăit, după relatare, o viață pilduitoare, iar în vremea în care puterea romană și cea bisericească slăbeau, aceasta i-⁠a dat putința de a-⁠și cârmui bine poporul. A fost canonizat prin aclamația poporului la puțin timp după moarte și îngropat în primul cimitir creștin al orașului Aix. Cinstit local, din vremea Bisericii nedespărțite.