Merolle

Merolle (Mérolle) a fost episcop al Le Mans-⁠ului între 772 și 785 și este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus. Fusese preot la mănăstirea Évron și chorepiscop al Saulges-⁠ului pe vremea lui Carol cel Mare, ajutându-⁠l pe episcopul Gauziolène al Le Mans-⁠ului (725 până la 753 și 763 până la 770).

După Actus pontificum Cenomannis, mănăstirea Évron l-⁠a dat, în 761, ca chorepiscop bisericii Le Mans-⁠ului. A fost hirotonit de trei episcopi și a primit ca titlu și reședință târgul canonic Saulges. Gauziolène a fost urmat de Hoding, care după doi ani a trecut la Beauvais, și în 772 Merolle a fost trimis la Carol cel Mare să ceară un episcop pentru Le Mans. Angilram, arhicapelanul curții, știind că fusese hirotonit de trei episcopi și aflând în el toate însușirile cerute pentru reorganizarea eparhiei, l-⁠a recomandat regelui. Merolle s-⁠a întors la Le Mans ca episcop titular. Carol cel Mare l-⁠a vizitat și a poruncit să se aducă iar în stăpânirea Bisericii toate bunurile înstrăinate după moartea deținătorilor. Mai multe mănăstiri și câteva sate, între care Mayenne și Céaucé, au fost date îndată înapoi. În jurul anului 774 a primit de la Carol dreptul de a bate monedă. A fost înmormântat în Le Mans, în biserica apostolilor, unde odihnea deja episcopul Victeur.

Autorul povestirii despre el nu avea documente scrise, așa că povestirea nu este tocmai exactă: îi dă treizeci de ani de păstorire, deși nu poate fi vorba de mai mult de douăzeci și cinci, căci în 786 avea deja un urmaș. Titlul de chorepiscop nu apare în nici un act oficial al lui.