Mihail al III-⁠lea al Kievului

Mihail al III-⁠lea a fost mitropolit al Kievului în anii 1170, cunoscut din izvoare bisericești istorice. Sursele noastre nu arată însă limpede că ar fi fost canonizat sau că ar avea o pomenire stabilită în calendarul Bisericii, așa că nu putem vorbi despre o viață sfântă în înțeles deplin, ci despre ceea ce se știe despre om.

În hotărârea sinodală a patriarhului Constantinopolului din 24 martie 1171, privitoare la jurământul de credință față de împăratul Manuil I Comnen și fiul său Alexei al II-⁠lea, născut în 1169, între cei douăzeci și patru de mitropoliți prezenți, al doisprezecelea, în ordinea cuvenită, apare Michail Rosias. În istoriografia dinainte de revoluție, mărturia aceasta nu a fost luată în seamă, pentru că se credea că Constantin al II-⁠lea ocupase scaunul cel puțin până în 1174. Pe deasupra, Mihail cel numit în ea nu este cunoscut izvoarelor rusești.

Noul mitropolit Mihail al III-⁠lea (din ianuarie 1170, după izvor) a ocrotit monahismul și a fost sprijinit de el, fiind potrivnic uniei, și a avut toate temeiurile să păstreze pacea în Biserica Rusă și să încurajeze mănăstirea statornic credincioasă Ortodoxiei. Din această pricină, starețul ei a primit întâietate față de ceilalți egumeni ai mănăstirilor rusești; se poate ca atunci Mănăstirea Peșterilor să fi primit numele de lavră. Se poate presupune astfel că titlul de arhimandrit, în care Policarp apare pentru întâia oară în public la sărbătorile din iulie 1171, i-⁠a fost dat de noul mitropolit, care ar fi ajuns la Kiev în jur de iunie 1171. Cât a păstorit Mihail al III-⁠lea nu este limpede.

Un izvor ucrainean vorbește despre un Mihail, numit acolo al II-⁠lea, episcop de Iuriev (Poros, Kaniv), care ar fi condus probabil mitropolia Kievului în anii 1170. El a fost nevoitor la mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail de pe dealul Zverineț, iar numele lui se află între cei opt viețuitori ai ei, scrise în sinodicul de pe peretele peșterii. Mai târziu a ajuns episcop de Iuriev și este pomenit ca episcop în 1171 și 1173. Pomenirea acestui ierarh se face, după acel izvor, la 19 septembrie (6 septembrie pe stil vechi). Izvoarele nu spun limpede dacă este vorba de aceeași persoană.