Mihail

Mihail de la Mănăstirea Docheiariu, monah orb, cu numele de mir Emanuil Papagianaros, s-⁠a născut în 1908 la Pagonda din Samos. Pe la douăzeci și cinci de ani, dintr-⁠o cauză necunoscută, probabil din var, a orbit. A fost tuns monah în Samos, în 1936, de un bătrân docheiarit, Gavriil, la mănăstirea Sfintei Cruci. Îl îngrijeau două monahii bătrâne și bune. Spre sfârșitul vieții, în 1980, Dumnezeu a binevoit ca el să se așeze în mănăstirea bătrânului său, după trei ani de monahism la mănăstirea Prousos. Acolo Maica Domnului l-⁠a înștiințat că într-⁠un an îl va duce, cu ceilalți frați, în Grădina ei.

A răbdat cu mare stăruință și cu mulțumire continuă către Dumnezeu încercarea lui. Iubea slujbele; de multe ori pe zi repeta Acatistul Maicii Domnului, pe care o cinstea peste măsură. Odată l-⁠au întrebat: «Vrei să-⁠ți vezi lumina?» A răspuns: «Nu. Aș vrea să văd lumina în viața cealaltă.» Făcea zilnic trei sute de metanii și avea mereu metania în mână. Era om sfânt.

Înainte de adormire a căzut într-⁠o comă de multe ore. Monahii socoteau că va fi greu să rămână așa mult timp. La un moment dat și-⁠a revenit și a spus că i s-⁠a arătat bătrânul Iosif Docheiaritul († 1981), care i-⁠a zis că în curând îl va lua cu sine, și a căzut din nou în comă. Un monah a făcut metanii Arhanghelului Mihail să-⁠i ia sufletul, ca să nu sufere mult. A simțit un vuiet și sufletul monahului orb a ieșit din trup. Mai înainte, revenise și zisese: «Eu am adormit și am dormit.» Îndată a dat duhul în mâinile Făcătorului, adeverind cuvântul că moartea drepților este un somn liniștit. Era 19 iunie 1983. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.