Mihail Kozlov

Mihail Kozlov a fost schiarhimandrit rus, fost staroverist, monah al mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos sub numele Meletie, apoi misionar și arhimandrit în Siberia, la mănăstirea Selenga. A adormit pe 31 ianuarie 1884 (înainte de miezul nopții de 1 februarie), la 58 de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Macarie Cuzmici Kozlov, s-⁠a născut în 1826 la Sîcevka, gubernia Smolensk, din părinți staroverți. A învățat de mic să citească Psaltirea, dar părinții l-⁠au scos din școală și l-⁠au pus la negoț. După moartea tatălui, ruda staroverilor l-⁠a retras din școala orășenească. S-⁠a instruit singur în Legea lui Dumnezeu, gramatică și retorică. A trecut la Ortodoxie prin pocăința primită de protoiereul din Rjev și a căutat mirungerea. În 1854 a intrat într-⁠o mănăstire de rit unit cu staroverii, iar la 15 aprilie 1857 a ajuns pe Athos, unde a fost tuns Meletie. A scris Scrisori către prieteni din Athos, despre rătăcirea în schismă și întoarcerea lui, și un jurnal, izvor prețios pentru istoria mănăstirii. În 1860 a mers în Rusia să strângă milostenie și a revenit după patru ani. În 1872, cu binecuvântarea patriarhului Antim, a fost trimis la staroverii nekrasovți din Asia Mică și de pe Dunăre, pentru convorbiri religioase. Mai târziu a fost misionar la Sviajsk și, în 1879, a fost numit arhimandrit și conducător al misiunii împotriva schismei din Transbaikalia, la mănăstirea Sfintei Treimi din Selenga. În aproape cinci ani a zidit multe clădiri și a rânduit viața după tipicul athonit. A scris Căutătorul rugăciunii neîncetate. Pe patul de moarte știa de zilele lui, căci cu cincisprezece ani înainte, la Athos, în boală, auzise că va trăi încă în Siberia. A fost îngropat în spatele altarului bisericii Sfintei Treimi a mănăstirii, la sud.